Ozonoterapia

 

   Cu toţii ne simţim mai vioi, plini de energie şi bine dispuşi atunci cînd avurăm prospeţimea aerului montan sau cel care vine după o ploaie de vară cu tunete şi fulgere.  Efectul de bine se datorează ozonului - gaz cu miros specific, perceput de majoritatea oamenilor la concentraţii extrem de joase şi care se produce in atmosferă în urma descărcărilor electrice.

   Olandezul Martinus Van Marum în 1783 descrie pentru prima dată un gaz cu miros specific care apare la descărcarea electrică în oxigen. În 1841 germanul Schőnbein continuă studiile predecesorului său şi denumeşte „gazul cu miros specific" cu grecescul ozein ce în traducere înseamnă „aer proaspat". În 1856 Tait şi Andews susţin ipoteza  precum că ozonul este o formă alotropă a oxigenului. În 1857 este creat primul generator de ozon de către Werner von Siemens. În 1898 Brodie şi Landenburg prezintă pentru prima dată formula chimică a ozonului - O3.

Ozonul este o formă alotropă a oxigenului având trei atomi de oxigen în fiecare moleculă, greutatea moleculară fiind de 48, adică de 1,5 ori mai grea decât cea a oxigenului şi se formează la trecerea unei scântei electrice prin oxigen. În concentraţii foarte mici este un gaz aproape incolor şi inodor, dar în concentraţii mai mari apare mirosul puternic de iarbă verde, iar când acesta depăşeşte 15% are culoare verde deschis acesta devenind toxic pentru organismele vii. Ozonul este un gaz instabil, în funcţie de presiunea şi temperatura aerului. La descompunerea ozonului se formează oxigen molecular şi atomar care posedă un potenţial energetic foarte mare. De aici rezulta şi proprietăţile lui oxidative majore şi care sunt folosite în diferite domenii ale zilei de azi

   În mod deosebit trebuie menţionat rolul pe care îl are ozonul în păstrarea vieţii pe pământ. Stratul de ozon din stratosferă constituie un  filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii.

  Trecând la subiect trebuie să menţionăm faptul că, tot aşa cum ozonul ne protejează viaţa pe pământ în acelaşi mod concentraţiile terapeutice de ozon ne pot proteja organismul de acţiunea unor factori nocivi care duc la îmbatrânire şi apariţia unor boli.
   Ozonoterapia este o metodă novatoare de tratament nemedicamentos care foloseşte un amestec de oxigen-ozon. Prin metodele sale ozonoterapia modernă permite reducerea consumului de medicamente alopate şi consecutiv a reacţiilor secundare provocate de acestea  Terapia se bazează pe principalele proprietăţi ale ozonului:

-         antibacteriană, antifungică, antivirala;

-         antiinflamatorie şi imunomodulatorie;

-         de reglare sistemica a homeostaziei în organism;

-         optimizarea funcţiei organelor şi sistemelor de organe;


      Istoricul ozonoterapiei începe în 1896 când renumitul cercetător Nikola Tesla a brevetat în SUA primul generator de ozon medical „Raza violetă". El organizează propria companie care se ocupă de cercetări şi de perfecţionarea aparaturii pentru obţinerea ozonului medicinal. La începutul secolului XX, în SUA aproape fiecare magazin de parfumerie era dotat cu un generator de ozon, devine foarte popular uleiul de masline ozonificat „Glucozon". În aceiaşi perioadă în Germania încep primele studii referitoare la ozonoterapie. Medicul german A. Wolff în timpul Primului război mondial (1916) foloseşte cu succes ozonul în chirurgia de campanie pentru tratamentul plăgilor infectate. Laquer şi Solvatini, Dj. Stoker ( Londra 1933) folosesc ozonul în tratamentul unor afecţiuni pulmonare astm bronşic, TBC etc. Medicul german E. A. Fisch foloseşte ozonul în practica stomatologică. În anii 40 medicul Robert Mayer pentru prima dată utillizează ozonul în pediatrie, peste patruzeci de ani el va expune experienţa sa în monografia „Utilizarea medicală a ozonului". 1961 - Hans Wolff introduce tehnica autohemoterapiei cu ozon (mari şi mici). Anii 70-80 ai secolului XX - rapoarte despre folosirea ozonului în medicină estetică, ortopedie şi reumatologie. În 1987 profesorii germani Renate Viebahn şi Zigfrid Rilling - Preşedintele societăţii germane de ozonoterapie publica primul manual de ozonoterapie unde sunt prezentate protocoalele de tratament pentru aproape 100 de defecţiuni. În 1988 Freberg şi Carpendale demonstrează efectul antiviral al ozonului asupra virusului SIDA. Studii recente demonstrează eficienţa faptul că administrarea ozonului creşte substanţial intervalul dintre puseele acute ale sclerozei multiple şi poliartrită reumatoidă (Simonetti 2004), scade rezistenţa la radio-chimioterapie (Clavo 2004).  În prezent ozonoterapia este pe larg folosită în SUA, Canada, Germania, Rusia, Ucraina, Suedia, Italia, Spania, Brazilia, Cuba, Mexic şi alte ţări.


  Cum acţionează ozonul în organism:

     

    Aşa cum a fost menţionat, ozonul are proprietăţi oxidative majore datorită instabilităţii sale care duce la formarea oxigenului atomar şi radicali liberi ai oxigenului şi care acţionează negativ asupra celulelor vii. Concentraţiile mari de ozon produc iritarea cailor respiratorii. Numai concentraţiile foarte mici de ozon în oxigen medicinal care sunt de 50 de ori mai mici decât doza toxica minimă (max 80 μg/ml) au un efect terapeutic asupra organismului. Studiile de laborator pe animale au demonstrat că ozonul nu produce efecte mutagene şi cancerigene. Un studiu al Societăţii medicale germane referitor la posibile complicaţii şi reacţii secundare ale ozonoterapiei face următoarea concluzie: probabilitatea unei reacţii secundare este de 0,000005% la o şedinţă.     Ozonoterapia poate fi considerată drept un stres oxidativ controlat care are drept scop activarea proceselor metabolice şi enzimatice din organism.

  ● Efectul antimicrobian, antifungic şi antiviral se datoreză atât acţiunii directe a ozonului cât şi  capacităţii sale de a forma cu acizii graşi nesaturaţi compuşi foarte activi peroxizi, care acţionează destructiv asupra micro organismelor. Dacă în doze şi concentraţii mici ozonul are o acţiune destructivă locală asupra membranei celulare atunci în doze mai mari el blochează anumite sisteme enzimatice şi receptori celulari care duc la moartea microorganismelor patogene. Efectul bactericid al ozonului îl depăşeşte de 2 ori pe cel al clorului, este la fel de eficient şi în cazurile rezistente la antibioticoterapie, nu induce rezistenţă şi cel mai important lucru: nu acţionează asupra florei saprofite (benefice)  organismului.

  ● Refacerea funcţiei de transport a oxigenului a sângelui. Administrarea amestecului de oxigen şi ozon duce la creşterea cantităţii de oxigen în sânge, sunt activate procesele metabolice în eritrocite prin creşterea 2,3 difosfogliceratului responsabil de eliberarea oxigenului în sânge, creşte plasticitatea şi rezistenţa membranei eritrocitare.

  ● Ameliorarea calităţilor reologice (fluidităţii) ale sângelui care la rândul său duce la diminuarea hipoxiei ţesuturilor.

  ● Acţiune metabolică: chiar şi în cazul administrării unor doze foarte mici de oxigen şi ozon sunt activate o serie întreagă de mecanisme enzimatice, metabolismul lipidelor, proteinelor şi glucidelor cu formare de ATP - principala sursă de energie a celulei. Studiile au demonstrat faptul că şi în cazul unei administrări locale a amestecului de oxigen-ozon metabolismul celular este intensificat atât la nivel local cât şi la nivelul întregului organism.

  ● Acţiune imunomodulatorie. Activitatea imunitară este condiţionată de gradul de oxigenare a organismului, deaceea amestecul de ozon şi oxigen poate avea un rol important pentru funcţia unitară. În concentraţii mici ozonul are o acţiune de imunostimulare, în concentraţii mari - imunosupresoare. În cazul deficienţei imunitare secundare ozonul stimulează atât mecanismele celulare (T-limfocite, monocite), cât şi mecanismele umorale (sinteza de citokine şi în primul rând a interferonului, factorilor de necroză tumorală).

  ● Acţiune antiinflamatorie: ozonul duce la oxidarea prostaglandinelor-mediatorii proceselor metabolice-fapt care duce la ameliorarea proceselor metabolice şi diminuare inflamaţiei.

  ● Acţiune antioxidantă şi detoxifiantă a ozonului se manifestă prin capacitatea lui (în doze terapeutice) să rupă mecanismele de formare a radicalilor liberi, să stopeze peroxidarea lipidelor şi să stimuleze sistemele antiradicali Superoxid dismutaza (SOD). Se modifică reacţia acido-bazică catre una mai alcalină, se elimină acidul lactic. Creşte cantitatea de glutation şi glutationperoxidază.


  Cum este administrată ozonoterapia?


   Toate metodele de tratament cu ozon sunt efectuate conform unor protocoale de lucru stabilite de Societăţile de ozonoterapie si sunt inclusr în soft-ul de lucru al Generatorului de ozon, fapt care exclude posibilitate unor erori de dozare a ozonului.

   Există două tipuri de metode de  administrare a amestecului de oxigen-ozon. Primul tip include metodele cu acţiune generală (sistemică). Acestea sunt:

  1. Autohemoterapia majoră care constă în prelevarea în pungi speciale a unei cantităţi de sânge venos (50-100-150 ml) din vena cubitală şi care este amestecat cu o cantitate egală de ozon de o anumită concentraţie după care este reperfuzată pacientului. Procedura este nedureroasă, nu prezintă nici un risc pentru pacient şi durează în totalitate apoximativ o oră. Pe toată perioada de efectuare a procedurii pacientul este asistat de medic. Autohemoterapia majoră este recomandată în afecţiuni cu caracter mai grav (afectiuni cardiovasculare, boli autoimune, afecţiuni hepatice, în tratamentul anti aging etc).

  2. Autohemoterapia minoră constă în prelevarea a 10-15 ml de sânge venos cere este amestecat cu o cantitae egală de ozon de o anumită concentraţie şi este injectată imediat intramuscular. Procedura este trecută în protocolul de lucru pentru tratarea stărilor de deficit imunitar secundar, stări gripale şi alte infecţii virale, afecţiuni dermatologice (acnee).

  3. Insuflaţii rectale cu ozon. După o pregătire prealabilă a pacientului, pe cale rectală se introduce o anumită cantitate de ozon. Procedura are atât o acţiune locală (antiinflamatorie, regenerativă, antiseptică şi de refacere a florei intestinale), cât şi acţiune generală asupra organismului deorece ozonul se absoarbe foarte usor prin mucoasa intestinală. Insuflaţia rectală poate fi o alternativa la autohemoterapia majoră.


    Metode cu acţiune locală:

  1.Infiltraţiile subcutanate. Cu ajutorul seringi se fac infiltraţii subcutane locale în zonele cu probleme, puncte dureroase, paravertebral, periarticular a unui amestec de oxogen şi ozon în concentraţii mici. Procedura se aplică în afecţiuni dermatologice, reumatologie, probleme de circulaţie periferică, medicină estetică (celulită).

  2. Infiltraţii intramusculare în puncte triger în tratamentul unor afecţiuni reumatismale.

  3. Infiltraţii intraarticulare în cazul unor afecţiuni reumatismale.

  4. Ozonopunctura  - infiltraţii cu ozon în punctele de acupunctură.

  5. Utilizare internă şi externă a apei şi uleiului ozonificat pentru afecţiuni dermatologice, stomatologice, afecţiuni ale aparatului digestiv.

  6. Utilizarea locală a amestecului de oxigen-ozon în saci hipobarici în tratamentul unor plăgi infectate, ulcere varicoase, în arteriopatii ale membrelor inferioare, boli dermatologice.


   Ozonoterapia se justifică din următoarele considerente:

-         grad ridicat de aplicabilitate;

-         lipsa efectelor adverse;

-         număr limitata de contraindicaţii;

-         apariţia rapidă a efectelor terapeutice;

-         numărul crescut de reacţii alergice la foarte multe medicamente;

-         creşterea numărului de contraindicaţii şi reacţii secundare la un număr mare de medicamente;

-         un număr mare de afecţiuni conexe care duc şi la administrarea unui număr mare de medicamente cu efecte contrare.

-         tratamente de lungă durată („pentru toată viaţa") deseori ineficiente care tratează simptomele şi efectele bolii şi nu cauza.

-         preţuri mari la medicamente şi lipsa lor în farmacii;

-         lipsa unor măsuri eficiente de prevenţie a unor boli;

  
     Datorită efectelor terapeutice multiple, ozonoterapia are o gamă foarte largă de domenii de aplicare.


    Afecţiuni reumatologice: artroze (coxartroze, gonartroze, spondiloartroze, artroze ale articulaţiilor mici), discopatii, hernia de disc vertebral, afectiuni inflamatorii ale articulaţiilor, tendinite, bursite, fibromialgii, contracturi musculare. Eficienţa terapeutică ridicată a acestor afecţiuni se datoreză acţiunii antiinflamatorii, antialgice, miorelaxante, condroprotectoare şi de refacere a funcţiei articulare, reparatorie asupra terminaţiilor nervoase periferice. Trebuie menţionat faptul că ozonoterapia poate fi aplicată cu succes în tratamentul oricărui sindrom dureros.

   Afecţiuni cardiovasculare: Aici ozonoterapia are în primul rând un rol preventiv în prevenirea unor afecţiuni cardiovasculare cu o incidenţă ridicată la populaţie (ateroscleroză, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, arterite, afecţiuni ale venelor). Amestecul de ozon şi oxigen are capacitatea de ameliora circulaţia periferică capilară, are efect vazodilatator, restabileşte funcţia de transport a oxigenului care îi revine sângelui, reduce inflamaţia de pe endoteliul vaselor sanguine, scade colesterolul şi glicemia, creşte viscozitatea sanguină, reduce valorile presiunii arteriale.

  Datorită acţiunii sale de ameliorare a metabolismului şi de protejare a vaselor sanguine ozonoterapia este eficientă şi recomandată în tratamentul complicaţiilor diabetuluii zaharat, pentru prevenirea şi stoparea fenomenelor de îmbătânire a organismului, creşterea perfomanţelor fizice şi intelectuale. Prezentăm o scurtă listă de personalităţi care folosesc ozonoterapia pentru a se menţine într-o formă cât mai bună: actriţa Sharon Stone, pilotul de formula I Rubens Barrichelo, Regina mamă Elisabeta II, fotbalistul Zinedine Zidane şi cei de la Rolling Stones.

   Afecţiuni dermatologice şi medicină estetică: dermatite, micoze, herpes, psoriazis, acnee, cicatrici, cheloide, plăgi chirurgicale, vergeturi, riduri, celulită, tratament anti-aging.

  Prevenţia şi tratamentul unor afecţiuni neurodegenerative este un capitol important al ozonoterapiei: Boala Alzheimer, Boala Parkinson, scleroza multiplă, scleroza amitrofică, recuperarea post AVC dar şi recuperarea după orice trumatism al SNC.

  Afecţiuni gastro-intestinale şi hepato-biliare: amestecul de oxigen-ozon are o acţiune benefică asupra metabolismului hepatic, creşte nivelul de oxigenare a hepatocitelor şi vitalitatea lor, creşte nivelul catalazei, sunt activate sistemele microsomale, creşte capacitatea de detoxifiere a ficatului. Ozonul restabileşte flora intestinală, regenerează mucoasa. Influenţează negativ dezvoltarea Helicobacterului pilori.


     Contraindicaţiile ozonoterapiei:

● Hipertiroidismul;

● Deficitul de G-6-PD (Glucoză-6-fosftdehidrogenază)

● Hipertensiune arterială > 160 mm Hg.

● Accidentul vascular hemoragic

● Stări posthemoragice

● Trombocitopenii


     În concluzie:

   Ozonoterapia nu este un „panaceu", nu este o soluţie „miraculoasă" care poate vindeca orice şi oricând dar trebuie de reţinut următoarele:

-         este o metodă eficientă de prevenţie a unor boli, a complicaţiilor provocate de anumite boli, diminuarea puseelor acute, prevenirea îmbătrânirii precoce;

-         îmbunătăţeşte substanţial calitatea vieţii şi creşte speranţa de viaţă la bolnavii cronici;

-         poate diminua consumul de medicamente şi a reacţiilor secundare provocate de acestea;

-         poate salva de unele intervenţii chirurgicale;

-         este un agent cosmetic excelent care acţionează atât din exterior cât şi din interior;

-          este o şansă în plus...




Dr. Ţaran Victor

Medic Medicină generală, apifitoterapie, acupunctura, ozonoterapie.

Centrul Medical dr Tiron



va rugam sa va autentificati pentru a descarca fisierul

 

member login

 

Articole